joi, 2 martie 2017

...

1

Stiind ca toti suntem "unu" 
Cu bune si rele, 
Ma face sa iubesc 
Neconditionat, 
Caci stiu ca ne vom reuni intr-o zi 
In soarele de lumina 
Al oceanului inghetat. 

E pura inginerie, 
Nici macar nu ma las chinuita de dor. 
Astept doar momentul extrem 
Cand o sa pot sa mor. 

Nu cred ca am iubit vreodata altfel, 
Decat sfasiata de bucurie si dorinta. 
Ii tin pe toti in fiinta mea 
Cu dragoste, cu iubire,
Cu credinta. 
Nu socoteala le-o tin, 
Ci bucati de spirit intemnitat. 
Si nu pe al lor, 
Ci pe-al meu, 
Fractalizat.

Rupt in bucati, 
Si adunat in jumatati 
Apoi in intreguri, 
Care mai apoi devin 
Bucati de destin 
Sublimat
Din pacat.

Si nici macar nu mi-e greu sa ma mint 
Ca i-am uitat.

sâmbătă, 15 octombrie 2016

...

Sub pietris s-au ascuns flori de pamant
S-au dus la culcare cu ultimul tren
Sa-si faca somnul de frumusete.
Apoi se acopera cu zdrente
Ca minunea sa fie si mai mare
Cand le vom aduna dintre petalele de soare.

Am scos un smarald din cufere de carbuni
Si un ghiocel de zapada dintre taciuni,
Apoi un chihlimbar de la bunici
Si un margaritar din salba de zestre a unor pitici
Foarte mici.

Dalii lungi si semete, cu multe fete
Le adunam usor dintre oglinzi
Sa se acopere cu farduri colorate
Pentru serile cu minuni mai putin deocheate.
Iar trandafirilor nu le gasim veninul
Motivul nostru principal de a-i lasa sa zaca
Printre pietre, in aval.
Cand isi vor regasi taria, tepii, tulpinile si maretia
Vor scoate capul singuri dintre zdrente
Si ne vor arunca priviri lacome si semete.

Mai sunt orhideele si crizantemele
Impreuna.
N-ai zice ca s-ar potrivi.
Pe ele le acoperim cu aer rece de toamna tarzie
Sa reziste pana la primavara
Fara multa drama si comedie.

Iar alte pietre de moara sau de rau
Le aruncam in muntele de sare
Sa-si mai adune din puteri
Sa se transforme in cristale sclipitoare
Cu flori de gheata si de ape vindecatoare.

marți, 6 septembrie 2016

Șotron



Din când în când, mai scriu cu creta pe asfalt.
Le pun alăturat
Desenul vorbelor,
Desenul faptelor
Și le topesc în poezii.

Apoi arunc şi nimeresc cifrele-nalte,
Mă concentrez pe forme şi modele,
Pe linia conturului şi oglindirea stelelor.
Citesc toata povestea lumii
În golurile din pământ
Şi colorez destine, 
Ca şi cum aş colora destinul meu
De sfânt.

Câteodată, mai scriu şi cu creionul pe hârtie.
Curgerea gândurilor se prelungeşte
În dinamica degetelor care descrie
Tuşe vagi
Şi se coboară-n fraze lungi
Cu litere ce scormonesc din mine
Cuvinte-adânci
Despre iluzii şi daruri divine,
Despre zbucium şi desăvârşire,
Despre mine
Sau despre tine.

Uneori mai compun cu privirea
Scenarii despre dimensiuni îndepărtate.
Şi le întrepătrund cu zgomote vibrante
Ca talgerele lovite
În simfonii delirante.
Le descriu drumurile
Cu ochii nevazuţi ai minţii
Şi notele înalte le ating delicat
Cu vocea suavă de cap a fiinţei.

Mai nou şi des, lovesc cu mâinile
Butoane de maşinării inteligente.
Din plex până-n neant
Şi inapoi în palme
Şi-n rădăcinile desprinse din picioare,
Privesc simţind şi simt scriind
Iubiri născute din energii creatoare.
Le prefac uşor-uşor
În pagini verzi, înşirate naiv pe pereţi.
Le transform mai apoi în caldă acceptare
Şi le trimit pentru purificare
Către astre solare.

Probabil nu ating perfecţiunea,
Nici pacea sau dulcea eliberare,
Dar vor afla despre modelul nemuririi,
Purtat de razele de soare.

luni, 22 august 2016

Am ales sa te iubesc



Mai am nevoie de putin timp sa-mi revin,
sa-mi trag aerul necesar
si focul.

Chiar si asa, am ales sa te iubesc si dupa ce am apus soarele dintre noi.
Noi l-am apus.
L-am trantit la pamant si l-am dat de-a dura peste linia orizontului,
pana ce a picat pe partea cealalta de lume
si s-a volatilizat.

Eu l-am mai cautat o vreme,
Stiu sigur ca si tu,
Dar s-a ascuns bine in lumile reci si adanci de cremene.


Stii ca l-am putea redesena?
L-am putea picta in culori de curcubeu,
L-am putea chema si sigur s-ar indura sa ne fie din nou zeu.
Daca am vrea.

Pana atunci am ales sa te iubesc chiar si asa:
Ca si cum ai fi existat ideal,
Ca si cum ai fi existat partial,
Ca si cum ai existat doar in mintea mea,
Ca si cum nu ai fost niciodata in viata mea,
Ca si cum ai fost exact asa cum ai fost si nimic altceva.



joi, 11 august 2016

pace



e linistea mahnirii care imi tine calea
si zgomot nu se-aude
nici macar de la bataia inimii

daca cineva ma va intreba de tine intr-o zi
voi tacea

voi rosti o ampla tacere de plecare
cu litere mari
si alineate frumos ordonate

voi recita o lunga poezie de mutenie
cu rima alambicata
si ganduri albe sau incrucisate

voi canta ceva strofe de surzenie
frumos intonate

voi scrie cateva note de liniste
pe partituri decolorate

voi lasa o pauza de traire
si simtiri deocheate
pentru a-mi crea sunetul lin si curat
de suava pace si singuratate

voi rememora necunoasterea ta
si voi tacea...

...a moarte.