Opt bis
Am calculat, m-am răzgândit, am măsurat
Si mi-a dat un rezultat curat.
Mă ține undeva din vintre până-n gât.
E ca o gheară care strânge dulce,
Apoi se cațără printre coloană și plămâni
Și îmi atinge lin gâtlejul fin.
Vei spune: "Nu, nu te lăsa așa,
Se-ncolăcește și te otrăvește,
Te lasă-n suferință, cu suflu îngreunat,
Ca și cum l-ai fi luat de bărbat.
Apoi te părăsește pentru altă carcasă
Și-o să rămâi cu vintrele în plasă."
Dar eu am calculat,
Mai grea otravă decât nemurirea nu poate exista,
Iar teama de sfârșit e mai ceva ca ea.
Să nu-mi consum simțirea e ca și când
Aș sta închisa în beci adânc
Și aș vedea doar apele mizere
Cu mucegai și șoareci și gândaci purulenți.
E ca și cum mi-aș refuza o apă limpede de vară
Cu soarele arzându-mi rănile de-aseară.
Mai bine lasă-mă să mă otravesc cu ea,
Să-mi torn venin pe rană,
Să-i simt trecerea grea.
Mai bine să m-alin apoi cu dorul și speranța
Decât să-mi curm din fașă,
Tâmpă,
Cutezanța.
O să spui "Hai, că nu e chiar așa, nu exagera!"
Da?
De ce atunci, dacă nu doare ca un topor prin măruntaie,
Fugi totuși de ea ca de tămâie
Și-ți ții drept scut,
Opac,
Răceala
Ca pe-o mantie regească,
Cu mândrie și falsă înțelepciune lumească?
...
Deci, după lungi măsurători,
Mi-am afirmat concluziile
Despre nebănuitele rumori.
E incorect și dureros pentru mine
Să mă încarci cu erorile de calcul
Și convigerile vechi căutate de tine.
E ipocrit și plin de egoism
Să mă încerci cu dorințele tale
De a nu fi atins.
E chiar înșelător și trist
Să te comporți contradictoriu dinadins,
Diametral opus,
Apoi să-mi spui că tu mi-ai spus,
Apoi să fugi, deși zici că nu fugi
Și să rămâi, deși ești al oricui.
Și toate să le-ncarci în barca mea,
Ca și cum, cu atâtea bagaje, nu s-ar scufunda.
Și, dacă refuzându-mi drogul,
Crezi că ai rezolvat ecuația,
Concluziile, după măsuratori multiple, îmi spun că totul rămane mai ceva...
Căci acum îi înțeleg mai mult amploarea
Și doar acum mi-o asum în toată splendoarea.
...
Și, dintre toate câte-am calculat,
Am redus totul la radical din "ceva" la pătrat.
Dar nici așa nu era
Rezultatul cel mai curat.
M-am întors la otravă și am reanalizat:
Vrea să rămană nedestinat!
Nu-i bai. Sunt campioană la iubit necondiționat.
Pana la urmă, să iubești necondiționat
E dovadă de înaltă spiritualitate.
Și să-ți ajungi ție.
Și să trăiești singur, cu lipsuri, tăceri, frâne, ziduri,
Dar multă demnitate.
La asta se reduce paradoxul
Și asta-i pricina și rostul.
Iar toate câte eu le-am tăvălit prin mine
Și le-am forțat și le-am urlat,
Au fost doar strigăte de intuiție ratată.
Un fel de a-mi spune că iar nu-mi ascult inima
Și iarăși am ales cumva împotriva mea.
De ai fi dorit să mă cunoști cu-adevărat,
Ai fi înțeles că nicio dramă la mine
Nu durează
Mai departe de-un zâmbet
Și-un gând că sunt ceea ce contează.
Căci, până la urmă, de ce aș căuta ceva mai puțin decât însăși dragostea?
Concluzia curată așadar s-a scris
Ușor-ușor,
Printre contrarii și trăiri.
Și mă lasă iar cu capul încărcat
De tiparele vechi pe care toți,
Orbiți,
Ni le-am reconfirmat!
Și-acum, luați cu vin,
E ca o împărtășanie cu "sweet" venin!
